vineri, 16 septembrie 2011

Lui i-a placut sa scrie ... mie mi-a placut sa-l citesc.

      Vacanta aceasta le-am propus parintilor mei sa vizitam Humulestiul.  Ion Creanga este scriitorul meu  preferat, il citesc de cand am invatat alfabetul. Umorul, piledele lui, limba lui moldoveneasca, m-au facut curioasa sa-l descopar mai mult, sa aflu mai mult despre el. 
           Calatoria la Humulesti mi-a dat emotii. am respirat aerul pe care l-a respirat el, am atins lucrurile care l-au inconjurat, am facut poze in curtea casei lui. Casa este din chirpici si cu acoperis din sindrila. Casuta este simpla cu doua camere, la intrare pe peretii casei sunt expuse informatii despre parintii si bibliografia lui. Peretii camerei sunt imbracati cu covoare taranesti, tesute la razboi si multe obiecte de care Ion Creanga s-a folosit. 
Dupa o suta si ceva de ani, Ion Creanga este actual,iubit, citit de toata lumea.



        Atatea personaje, atatea intamplari, prima poveste citita a fost ,,Fata mosului si fata babei", atunci am realizat ca binele invinge raul. 
        Cineva a  spus ,,De la un capat la altul, cu foarte mici exceptii, opera lui Ion Creanga este un hohot de ras". Am ras deseori cand citea despre pataniile lui Nica din ,,Amintiri din copilarie", lupta lui cu pupaza aceea buclucasa, momentul cand s-a dus la furat de cirese, la scaldat cand a ramas fara haine ... 
       Scriitorul rade de prostie, de lene, de ingamfare, de lipsa de indemanare, de lipsa de curaj; el rade de slabiciunile omenesti si tonul difera de la o sitatie la alta si de la un personaj la altul.
       Opera lui Ion Creanga este o imensa scena pe care se misca personajele si autorul insasi ; Nica, Harap-Alb, Ochila, Stan-Patitul, Ivan Turbica, Danila Prepeleac. 
Vreau sa parcurg fizic cartea mea de povesti cu Ion Creanga si vreau recitind-o sa imi reamintesc de citatele mele preferate din povestile lui si sa le scriu pe blog, fara alte comentarii, citatele vor vorbi de la sine
        ,,Lumea asta e pe dos, Toate merg cu capu-n jos; Putin suie, multi coboara, Unul macina la                        moara."
        ,,-Mama, mama ! Copilul meu are sa moara ! 
          -Cand si cum ?
          - Iata cum ! Vezi drobul cel de sare pe horn ? 
          - Il vad. Si ?
          - De s-a sui mata, are sa-l tranteasca drept in capul copilului si mi-l omoare !"

    ,,- Da ce faci aici ? 
      - Ia, ma trudesc de vreo doua-trei zile sa car pocitul ist de soare in bordoeiu ca sa am lumina si nici ca-l pot ...
      - Bre, ce truda ! Zice drumetul. N-ai vreun topor la indemana ? 
      - Ba am.
      - I-el de coada, sparge ici, si soarele va intra singur inlauntru."

    ,, Un om, legase o vaca cu funia de gat si suindu-se pe-o sura, unde avea aruncat oleaca de fan, tragea de rasputeri de funie, sa urce vaca pe sura. Vaca ragea cumplit, si el nu mai putea de ostenit..."
   
    ,,Din partea tatei, care ades imi zicea in bataie de joc.."Logofete, branza-n cuiu, lapte acuru-n lana, calamari, chiu si vai prin buzunari !" , puteam sa raman cum era mian bine : ,,Nic-a lui Stefan a Petrei ", om de treaba si gospodar in Humulesti. Vorba aceia: Decat codas in oras
                                                                                                                      Mai bine-n satul tau fruntas. "

    ,, ... Dar cartea iti aduce si oarecare mangaiere. Eu sa nu fi stiut a ceti, de mult as fi innebunit, cate am avut pe capul meu. Din carti culegi multa intelepciune si la dreptul orbind nu esti numai asa, o vaca de mult pentru fiecare."

    ,, Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa patrinteasca din Humulesti, la stalpul hornului unde leaga mama o sfara cu motocei la capat, de crapau matele juccandu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care ma tineam cand a merge copacel..."

    ,, Hai mai bine despre copilarie sa vorbim caci ea singura este vesele si nevinovata." 

   Ei v-am convins ca Ion Creanga este nemapomenit ? El a fost si va ramane scriitorul meu preferat.
 
  Tabel cronologic:
Vreau sa parcurgem putin si momente din viata lui cu date.
 Se naste la Humulesti chiar de martisor (1Martie) in 1837 este fiul lui Stefan a Petrii Ciobotariu si al Smarandei Creanga. 
 
 Invata la scoala din Humulesti intre anii 1846-1847. 

In 1853 scriitorul merge ,,Scoala domneascca" ddin Targul Neamt .
In 1854 incepe scoala de Catiheti de la Faltoceni.
In 1859 se casatorete cu Ileana 
Intre anii 1861-1862 urmeaza cursurile facultaii de Teologie din Iasi care insa se va desfiinta. Tot in aceasta perioada apar neintelegeri cu sotia si cu familia acesteia.
In 1864 se inscrie la institutul ,,Vasile Lupu" pentru a obtine postul de institutor pentru scolile primare.
In 1868 apar primele conflicte cu autoritatile bisericesti datorita incalcarii interdictiei de a merge la teatru si pentru ca are fi tras cu pusca in ciorile de pe turla Bisericii Golia unde activa ca diacon.
In 1862 este scos din invatamant si se muta in bojdeuca din mahalaua Ticaului.
In 1873 cere despartirea legala de sotie.
In 1874 este reprimit in corpul didactic ca institutor la scoala primara de baieti numarul 2 din Pacurari
In 1875 il intalneste pe Eminescu legandu-se o mare prietenie si tot in acel an la 1 octombrie isi face debutul in ,, Convorbiri Literare", cu Scoacra cu trei nurori. 
In 1875-1882 publica in Convorbiri Literare scrierile lui.
In 1881 incep priemel semne ale bolii, starea lui se agraveaza intre anii 1884-1886 , urmand diferite tratamente.
In 1887 il viziteaza pe Eminescu la Manastirea Neamtului si calatoreste pentru prima oara la Humulesti.
In 1889 pe 31 decembrie cu parere de rau moare un mare scriitor, Ion Creanga . 


Vreau sa inchei elogiul meu pentru Ion Creanga cu  insasi vorbele lui ; "Iubite cetitorule, multe cetește, prostii ai fi cetit de când ești. Cetește rogu-te, și cetește și, unde-i vede că nu-ți vin la socoteală, ie până în mână și dă și tu altceva mai bun la iveală, căci eu atât m-am priceput și atât am făcut."(Ion Creanga)